Obiective turistice

Pe stânca din centrul comunei se află un monument comemorativ care amintește de trecerea lui Bogdan I. Monumentul comemorativ dedicat lui Bogdan I, ridicat în comuna Cârlibaba, județul Suceava, este un omagiu adus fondatorului Țării Moldovei, voievodul care a condus la întemeierea statului medieval moldovenesc în anul 1359. Acest monument simbolic subliniază importanța istorică a voievodului Bogdan I și rolul său esențial în consolidarea identității și independenței Moldovei.

Monumentul este situat într-un cadru natural pitoresc, specific zonei montane a Bucovinei, și reprezintă o mărturie a trecutului istoric bogat al regiunii. Realizat din piatră și bronz, monumentul constă într-un soclu solid pe care este amplasat un bust sau o statuie a voievodului, înfățișându-l pe Bogdan I în veșmintele sale de domnitor medieval. Detaliile sculpturale evidențiază trăsăturile de curaj și determinare ale conducătorului care a pus bazele unui stat independent.

Pe plăcile de pe soclul monumentului sunt inscripționate date istorice importante și informații despre contribuțiile lui Bogdan I la istoria Moldovei, inclusiv lupta sa pentru independența față de Regatul Ungariei și organizarea politică și administrativă a noii entități statale.

Monumentul comemorativ dedicat lui Bogdan I este nu doar un simbol al istoriei locale, ci și un punct de referință pentru comunitatea din Cârlibaba, care păstrează vie memoria acestui important moment istoric. Amplasat într-o locație accesibilă, monumentul atrage turiști, istorici și localnici deopotrivă, fiind un loc de comemorare și de înțelegere a rădăcinilor naționale moldovenești și a rolului jucat de această zonă în formarea statului medieval moldovenesc.

Rezervația Bila-Lala este o arie protejată situată în nordul României, în Munții Maramureșului, parte a Carpaților Orientali, în apropierea comunei Cârlibaba, județul Suceava. Această rezervație naturală impresionează prin peisajele sale montane spectaculoase, biodiversitatea remarcabilă și ecosistemele unice, care o transformă într-un loc de o importanță ecologică deosebită.

Rezervația este cunoscută în special pentru prezența lacurilor glaciare Bila și Lala, două lacuri alpine situate la altitudini mari, formate în cuvete glaciale, înconjurate de creste stâncoase și pășuni alpine. Lacurile oferă un cadru natural impresionant, apele lor limpezi reflectând frumusețea munților din jur. Ele sunt adesea destinația iubitorilor de drumeții montane și a celor care caută să exploreze peisaje sălbatice și nealterate de activitatea umană.

Flora și fauna din Rezervația Bila-Lala sunt extrem de diverse, incluzând specii rare și protejate, adaptate la condițiile alpine și subalpine. Printre speciile de plante întâlnite aici se numără smirdarul, gențiana, și diverse specii de licheni și mușchi, caracteristice regiunilor montane. Fauna rezervației cuprinde mamifere mari precum ursul brun, lupul, și râsul, dar și diverse specii de păsări, multe dintre ele protejate la nivel european.

Rezervația Bila-Lala este un loc ideal pentru pasionații de natură, fotografi de peisaj, și iubitori ai drumețiilor. Traseele care duc spre lacurile glaciare și pe culmile înalte oferă priveliști deosebite asupra Munților Maramureșului, iar liniștea și puritatea zonei fac din această rezervație un loc de refugiu pentru cei care caută să se reconecteze cu natura. De asemenea, fiind parte a patrimoniului natural al României, rezervația este protejată, ceea ce contribuie la conservarea sa pe termen lung.

Piatra Țibăului (monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și paleontologic), situat în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Cârlibaba.

Aria naturală cu o suprafață de 20,30 hectare se află în extremitatea vestică a județului Suceava, în Munții Țibău (grupă muntoasă din Carpații Maramureșului și Bucovinei situată la est de Obcii Mestecănișului), la o altitudine de 1.200 de metri, la confluența văii Țibăului cu râul Bistrița Aurie.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate) și reprezintă o zonă montană în al cărei teritoriu se află o impresionantă formațiune geologică (stâncă), constituită din roci sedimentare (conglomerate de formă masivă) stratificate astfel: gresii așezate pe strate de șisturi cristaline atribuite erei geologice a neogenului; marne calcaroase de culoare roșu-gălbui și cenușiu-verzui peste care se suprapun calcare cu un conținut bogat de faună fosilă, atribuită eocenului.

Bistrița Aurie este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nordul României, pe teritoriul județului Suceava.

Aria naturală se află în partea central-vestică a județului Suceava, pe teritoriile administrative ale comunelor Cârlibaba, Ciocănești și Iacobeni și este străbătută de două drumuri naționale: DN18 (Baia Mare – Sighetu Marmației) și DN17, care leagă orașul Câmpulung Moldovenesc de Vatra Dornei.

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 375 hectare.

Situl reprezintă o zonă naturală în lunca râului Bistrița (păduri aluviale, păduri de amestec, pajiști, pășuni, terenuri cultivate) încadrată în bioregiunea alpină a Carpaților Orientali (în estul grupei nordice a acestora); ce conservă habitate natural de tip: Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) și Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane și protejază specii importante din fauna, ihtiofauna și flora Bucovinei.

La baza desemnării sitului se mai multe specii faunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 22 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care un mamifer: vidra de râu (Lutra lutra); ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), un amfibian care viețuiește alături de broasca roșie de munte (Rana temporaria); precum și trei specii de pești: mreană vânătă (Barbus meridionalis), zglăvoacă (Cotus gobio) și lostriță (Hucho hucho).

Arborii sunt prezenți cu specii dominante de arin negru (Alnus glutinosa) și frasin (Fraxinus excelsior și Fraxinus angustifolia); alături de plop alb (Populus alba), răchită (Salix triandra), răchită roșie (Salix purpurea) și răchită albă (Salix elaeagnos).

La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice cu specii de: asmățui sălbatic (Chaerophyllum hirsutum), stupitu cucului (Cardamine pratensis), nilocea (Cirsium oleraceum), angelica-de-pădure (Angelica sylvestris), golomăț (Dactylis glomerata), crețușcă (Filipendula ulmaria), rotungioară (Glechoma hederacea), gălbioară (Lysimachia nummularia), plescaiță (Myosoton aquaticum), captalan (Petasites hybridus) sau crușin (Frangula alnus). În arealul sitului este semnalată și prezența unei specii rare de mușchi (Buxbaumia viridis).

Căi de acces
Drumul național DN18 pe ruta: Sighetu Marmației – Vișeu de Sus – Borșa – Cârlibaba – Botoș.
Drumul național DN17C pe ruta: Câmpulung Moldovenesc – Valea Putnei – Mestecăniș – Iacobeni.

Găina – Lucina este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul Moldovei, pe teritoriul județului Suceava.

Aria naturală se întinde în extremitatea nord-vestică a județului Suceava (aproape de limita de graniță cu județul Maramureș), pe teritoriile administrative ale comunelor: Cârlibaba și Moldova-Sulița; în apropierea drumului județean DJ2175, care leagă satul Pojorâta de localitatea Moldova-Sulița.

Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 848 hectare.

Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri în tranziție, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, mlaștini și turbării) încadrată în bioregiunea alpină a Obcinei Mestecănișului (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali) și include ariile protejate: Tinovul Găina – Lucina și Cheile Lucavei